Strategia este esențială și pentru o țară. Ce și cum să fie, cine și cum s-o facă și s-o implementeze. O discuție cu Daniel Metz (following, via Agenda Strategică), fondator al companiei de servicii informatice EBS, cu sediul în Cluj, devenită NTT Data România, acum universitar, profesor de management.
- Ceea ce s-a construit în ITC s-a bazat pe bunul simț în antreprenoriat, n-a existat un document programatic care să construiască o industrie. Alternativa ar fi să faci un inventar al situației, al resurselor, al potențialului.
- Strategia de țară înseamnă să faci ceva pro-activ, vizionar. Cu o strategie de țară putem să ne creăm oportunități, bazându-ne pe ceea avem sau pe ceea ce putem construi pe termen mediu sau lung. Altfel, ne găsim la voia întâmplării.
- Printr-o strategie de țară – dar realistă – putem să creștem volumul de resurse atrase la bugetul țării.
- O strategie de țară trebuie să conducă la o viață mai bună în România.
- Documentul trebuie: să includă jaloane, termene, responsabili ; să devină lege ; să aibă o categorie în bugetul de stat, prima alimentată.
- Strategia trebuie făcută de oameni cu spirit antreprenorial, și care au făcut ceva pentru țară. Plus un grup de experți, care știu tot ce e la nivel global. Plus 2-3 “bătăuși” din fiecare partid, care să-și convingă colegii.
- Succesul demersului depinde de calitatea oamenilor implicați. Și de dedicarea lor: O asemenea sarcină este mandatul vieții tale.
a. ce și cum
1. ce sens are discuția despre proiectul/strategia-de-țară-care-ne-lipsește?
- este cazul să existe un asemenea demers, și rezultat?
- am purtat corect discuția?
Am să pornesc de la cazul concret al industriei în care activez – ITC, și extrapolăm. Sunt unul dintre pionierii acestei industrii, cel puțin la nivelul Transilvaniei, al Clujului – acum un pol de mare forță în ITC-ul românesc. Am fost printre primele 2-3 companii care am ofertat, practic, servicii informatice către piețe străine, la începutul anilor 2000.
Evoluția noastră a fost bazată de multe ori pe decizii aleatorii, pe ceea ce am simțit, “din stomac”, că ar trebui făcut. Fără să existe o strategie de țară, un document programatic care să construiască o industrie. Nu a existat așa ceva, desigur. Ceea ce am reușit noi să construim în IT s-a bazat pe legea bunului simț în antreprenoriat. Care funcționează, dar numai într-un anumit context. Când există o fereastră de oportunitate, în care, dacă reușești să o identifici, să profiți de ea, poți să explodezi – cum a explodat industria de IT din România. Alternativa ar fi să scanezi, să-ți faci un inventar al situației, al resurselor, al geografiei loculului, al potențialului.
Cred că având o strategie de țară putem să ne creăm astfel de oportunități, bazându-ne pe ceea avem în România sau pe ceea ce putem construi pe termen mediu sau îndelungat.
De aceea subscriu la această idee, de a crea o strategie de țară. Altfel, ești de multe ori la jocul întâmplării.
Suntem în mijlocul unei crize, care va duce la o realitate post-pandemică diferită. Sunt șanse formidabile acum pentru România.
Spre exemplu, sunt țări care au implementat rapid un concept de viză pentru nomazi digitali, pentru freelanceri care vor să vină să lucreze din țara respectivă. Să vină și să lucreze din, spre exemplu, Cluj, care e un oraș plăcut, din București șamd. Beneficiind de un anumit statut fiscal, de o viză în comunitatea europeană, pot să vină oameni de peste tot. Printr-un sistem bine gândit, validat, poți să atragi capital uman înalt calificat. Este o oportunitate, pentru cine reușește să construiască un sistem de fiscalitate interesant pentru acești freelanceri. Merg în România, cumpăr un tichet de nomad digital, am plătite toate taxele, am o asigurare medicală, transport gratuit în toată țara, pot să văd locurile. (continuare)
Alt exemplu. Noi suntem foarte atractivi, poate că o să zâmbiți, pentru că, spre deosebire de colegii noștri de concern din Spania, Italia, toată lumea vorbește limba engleză. Acolo să vorbești o limbă străină e ceva nice to have. La noi limba engleză la un absolvent de liceu sau de facultate e un standard. Eu predau, la Babeș-Bolyai, la științe economice în limba germană, la mate-info, tot în limba germană, la științe politice, în limba română – acolo unde pot predau în germană. Sunt în țară școli unde se predă în spaniolă, în italiană. Noi nu conștientizăm ce avem. Alte țări ar profita. Vin foarte multe firme aici și în momentul în care le spui că știi germană, și engleză, ai job asigurat. IT-ul românesc beneficiază de avantajul acesta, al limbilor străine. Imediat ai un diferențiator mare pe piețele internaționale. (continuare)
Sunt și alte industrii care pot beneficia de idei smart. Dacă ne referim la turism sau la agricultură doar în general, nu-i mare pont pentru cei de-afară. Intervine necesitatea abordării pro-active, smart. Să faci un concept și să ieși cu o astfel de abordare pe piață. (continuare)
Cred că ideea de a face ceva pro-activ, ceva vizionar are mult de-a face cu această discuție despre strategia de țară. Altfel, ne găsim la voia întâmplării.
Printr-o astfel de strategie de țară – dar să fii realist, să vezi ce are România marketabil, ce se poate monetiza în viitor – putem crește volumul de resurse atrase la bugetul țării. Strategia de țară trebuie să includă elemente care să facă viața mai bună în România.
- Așadar, este util un demers în sensul acesta?
Da, este foarte util.
Mai dau un exemplu. Prin educație am putea să generăm niște diferențe în competiția globală a talentelor. Vorbim despre un talents war în viitor. Avem șansa, dacă suntem inteligenți pragmatici, de a reorienta rapid sistemul de învățământ, încât lumea să vină la noi pentru că avem absolvenți de mare calitate. Ce înseamnă absolvenți de mare calitate? Discuția trebuie purtată de cei care știu cum funcționează piețele, cum funcționează competiția și cum poți să te diferențiezi. Trebuie să ne pregătim absolvenții pentru această competiție globală a talentelor. Sigur că trebuie să știe și toate cutele din toate dealurile, și toate bătăliile – dar nu știu dacă mai e relevant. Trebuie să ai și acele cunoștințe, dar poate nu la gradul de detaliu care se cere acum. Iar spațiul astfel câștigat în programă să-l umplem cu materii care să-i facă pe absolvenții noștri mai competitivi la nivel global. Asta e și o problemă, și o șansă, în același timp. (continuare)
Într-o strategie de țară trebuie făcut foarte clar: Ne pregătim absolvenții pentru competiția globală. Ce înseamnă competiția globală în medicină, în informatică, în construcții de mașini. Pentru aia îi pregătim. Nu pentru povești.
Din astfel de exemple devine foarte evident cât de avantajos ar fi să avem o astfel de strategie.
- Ați asistat la discuții în sensul acesta? Vi se pare că au fost bine purtate?
Am mai văzut, accidental, prin presă, prin social media, această noțiune. Dar nu știu să existe o strategie de țară, discutată, agreată la nivelul societății: Am discutat, am înțeles, în sensul ăsta mergem. Cred că demersul acesta nu a avut loc, și cred că este foarte necesar.
În diferite paneluri la care am participat, se discută, din păcate, generalități – care nu reușesc să motiveze pe nimeni în a lua taurul de coarne. Dacă strategia e un concept super-teoretic oamenii nu-și dau seama de importanța lui.
2. ce poate fi proiectul / strategia de țară? la ce ar trebui să conducă?
- un document simplu și scurt, care să indice o ‘viziune’, câteva direcții?
- o ‘foaie de parcurs’, detaliată, cu indicatori și jaloane temporare?
- un ansamblu de strategii sectoriale?
- Pasul următor. Cum vedeți că ar fi funcțional un astfel de document? Foarte simplu, sintetic? Sau o foaie de parcurs?
Cu un document sintetic, programatic, că vrem să devenim mai buni, mai performanți, nu crești – n-are sens să discutăm.
Mai curând o foaie de parcurs, așadar.
Da. De aceea trebui să fie toate forțele politice la masă, să se alinieze, să-și asume: În direcția asta mergem – nu schimbăm legea învățământului după fiecare. O facem acum, ne aliniem toți, facem o strategie de țară, și facem o lege a învățământului care să ne ajute să implementăm strategia de țară. Și trebuie puse milestones, termene.
Am fost într-o vizită în China, am discutat cu cineva de la o primărie a unui oraș foarte mare. Îi spuneam că la noi, uite, pornesc proiecte, se schimbă guvernul și proiectele alea mor, apar altele. Îmi spunea că la ei e altfel: în momentul în care un astfel de proiect mare e aprobat are caracter de lege. Cei care vin ulterior trebuie să-l implementeze, că e lege.
De aceea un astfel de document trebuie să conțină foarte clar niște pași, până când, cine se ocupă. Și să aibă o categorie în bugetul de stat, de la bun început. Nu poți spune că facem ceva doar dacă există resurse bugetare. Dacă faci așa, în 2-3 ani moare strategia de țară. Strategia de țară este un program la nivel național, primul alimentat când se face bugetul – pe urmă vin alte promisiuni, cadouri. Dar întâi ce este ancorat în strategie, într-un master plan bazat pe strategia de țară.
3. cum se poate elabora strategia / proiectul de țară?
- cine s-o facă? ce expertiză trebuie implicată?
- în ce formate de lucru?
- Cine vedeți că ar fi cei care s-o facă? La Președinție s-a încercat un astfel de demers, au invitat un set de personalități, plus niște reprezentanți ai partidelor. Cum vedeți procesul? Cine să fie întrebat, eventual în ce format, cu ce continuitate – pentru că orice strategie ai avea trebui s-o și actualizezi.
Am un exemplu bun, care ne-ar putea ajuta. Când a început pandemia, în Germania, un grup de antreprenori, dar antreprenori care simt ceva pentru țară, un grup de politicieni și un grup de oameni de știință au elaborat un plan de digitalizare a sectorului public german – a Germaniei. Și au publicat un document cu 100 și ceva de măsuri care trebuie implementate pentru a face Germania din nou competitivă la nivel global. Probabil că au început să implementeze, că germanii se mișcă rapid.
E nevoie de oameni care au spirit antreprenorial, care cunosc realitatea din teren. Trebuie să fie oameni care au făcut ceva pentru țara asta, concret, dovedit. Alături de un grup de oameni de știință, care citesc și știu tot ce e la nivel global. Plus 2-3 “bătăuși” din fiecare partid, care să-și convingă colegii. Un astfel de grup trebuie creat.
Nu e rău să fie poziționat la Președinție, pentru că noi avem, de pe vremuri, un respect față de președinții țării – față de instituție. Cred că un astfel de demers coordonat de la nivelul Președinției ar putea avea succes.
Dar succesul depinde de calitatea oamenilor care sunt implicați. Dacă acolo sunt oameni care citesc tone de cărți și apoi recită, n-ai făcut nimic. Îți trebuie oameni ai faptelor, care știu și dovedesc niște lucruri. Și care se dedică acestei activități. Când ai o astfel de sarcină, acela e mandatul vieții tale. Când e vorba de a construi strategia unei țări, acela e jobul tău. Nu mergem din când în când, ne strângem mâinile și am plecat, că n-ai făcut nimic.
- Gând la gând. Așa este gândit și acest demers.