Provocarea demografică: Cum construieşti o lume sigură, cu o economie alimentată de oameni şi de sisteme inteligente – Corneliu Bodea, ZF, 21.05.2024
(…) În România, scăderea demografică (aproximativ 16 milioane în 2050 – sursa: Comisia Europeană) ar putea fi amplificată de fenomenul emigraţiei şi de dificultăţile demografice din ţările vest-europene mai dezvoltate. (…)
Aparent, migraţia ar putea furniza o soluţie la problema ţărilor ce înregistrează o scădere a populaţiei productive, însă procesul poate debuta printr-o creştere a dificultăţilor.
În contextul acestor presiuni demografice statele afectate ar putea întâmpina următoarele tipuri de probleme: nesustenabilitatea sistemelor de pensii (din cauza structurii de vârstă a populaţiei), diminuarea productivităţii (din cauza numărului mai mic de persoane productive), reducerea consumului (este recunoscută legătura dintre consum şi numărul persoanelor aflate în intervalul de vârstă 30-50 de ani), creşterea puterii de negociere a angajaţilor în faţa angajatorilor cu o spirală de creştere a salariilor ce va duce la presiuni inflaţioniste, necesitatea importului de personal, mai ales pentru acele meserii dificile sau neplăcute, afectarea unor industrii precum cea imobiliară, impactarea negativă a sistemelor de sănătate, şi nu numai. (…)
În faţa unor astfel de provocări, statele trebuie să asume politici din timp şi să găsească resursele necesare pentru a face efectele acestora să poată fi gestionate inteligent.
O metodă ar fi accelerarea proceselor de digitalizare şi încurajarea investiţiilor în soluţii bazate pe inteligenţă artificială la nivelul sectorului privat. Aceste soluţii ar reduce presiunea resimţită de personalul uman şi ar creşte eficienţa producţiei şi a serviciilor. O altă soluţie ar fi adoptarea unei politici inteligente de acceptare a imigraţiei, de educare a populaţiei în sensul multiculturalităţii şi implicit a adaptării educaţiei la acest fenomen.
România se află în una dintre cele mai nefavorabile situaţii din acest punct de vedere, confruntându-se atât cu scăderea accentuată a populaţiei active în perspectiva anului 2050, cât şi cu fenomenului emigraţiei forţei de muncă specializate către Europa de Vest. Dacă mai adăugăm şi rămânerea în urmă în sensul digitalizării atât în sectorul public, cât şi în cel industrial şi al serviciilor, expunerea ţării noastre în faţa riscurilor expuse mai sus devine majoră. Se discută de ceva vreme de un proiect de ţară şi se rostogolesc diverse iniţiative ce, din păcate, nu par a căpăta aderenţă la nivelul decidenţilor. Este dificil să aduci în atenţia guvernanţilor cu termen de valabilitate de 4 ani subiecte cu impact cuantificabil peste 5-6 cicluri electorale…
Nici agenda oamenilor de business nu pare a fi atinsă de astfel de subiecte, companiile trăind după pandemie (mai ales în România) într-o stare permanentă de management de criză, orientat pe termen scurt sau foarte scurt.
Impactul colosal al acestor transformări va deveni evident şi ne va afecta puternic nu mai târziu de anul 2030. De aceea, consider că România ar putea să “atace” acest subiect la nivel naţional şi nu numai. Ca ţară poate cel mai puternic afectată, România ar putea să “ridice” tematica la nivelul UE, asumându-şi, poate printr-o poziţie nouă la nivelul Comisiei Europene, leadership-ul pe tematica demografiei în perspectiva anului 2050 şi a anului 2100.
Corneliu Bodea, CEO Adrem şi Preşedintele Centrului Român al Energiei